George Safta

Sunt ceea ce aleg sa fiu!

Archive for the tag “poveste”

Ce ți-e și cu tehnologia asta

Sursa: Daily Mail

Sursa: Daily Mail

În general sunt de acord cu tehnologia și am o oarecare atracție față de cei de la Apple. Nu știu de ce, dar probabil pun pe seama că nu am avut un iPhone sau vreun produse de la ei. Oricum, din câte am înțeles, mai  toată lumea este mulțumită de aparatele lor. O poveste mi-a atras atenția legat de iPhone și ce îți poate face acesta.

Se pare că un utilizator din Anglia are de plătit mai bine de 20000 de euro de pe urma iPhone-ului. Aparatul s-a defectat sau ceva de genul și trimitea pachete de date foarte mari pe internet. Tipul a aflat de asta abia după ce cei de la Orange i-au trimis acasă o factură de aproximativ 25000 de euro.

Faza tare e că telefonul, după ce a fost închis, continua să trimită și să primească pachete mari de date. Mă rog, până la urmă Orange a zis că nu va fi nevoit să plătească factura dacă Apple recunoaște că era o problemă cu aparatul. Ăștia au recunoscut, toate bune și frumoase, dar ce se întâmpla dacă Apple nu recunoștea?

Oare cum era dacă un lucru de genul s-ar fi întâmplat în România?

Nu știu ce să zic, dar tehnologia asta e cu dus și întors. Dacă ai un aparat bun cu o eroare foarte bună, e posibil să te alegi cu pagube foarte mari. Dacă ai un aparat slab (gen nokia 1100) cu o eroare foarte bună, cel mai rau lucru care se poate întâmpla este să ți se aprindă  lanterna sau ceva de genul.

Dar acum dacă e s-o luăm pe partea de avantaje, nu ai cum să compari nokia 1100 cu un smartphone. Smartphone-ul (care e probabil mai deștept ca tine) te ține conectat la toate rețelele de socializare, informații și are aplicații grozave. Cedează mult mai repede, dar presupun că ăsta este prețul pe care trebuie să-l plătim. Win something, lose something.

Eu unul nu aș înlocui tehnologia asta, cu ce a fost. Deși mulți sustin că înainte ne jucam mai frumos, sau făceam lucruri mult mai interesante, nu ca statul pe calculator (cică cum ar face copii din ziua de azi) eu zic că nu e chiar așa. Fiecare își trăiește copilăria în modul lui și se adaptează la modul curent de viață. Cum nici noi nu am dus copilăria bunicilor noștrii, așa nici ei nu or să o ducă pe a noastră.

Keep evolving! (România, ăsta e un sfat bun și pentru tine)

Până data viitoare s-auzim numai de bine! Nu de alta, dar de rău ne-am săturat.

Advertisements

Povești cu, și despre viață

Cum multe sunt cărările Youtube-ului, am ajuns să dau peste un filmuleț extraordinar. Nu filmulețul în sine, ci povestea din spatele acestuia.

Ce este gunoiul? (O să vedeți de ce întreb asta)

Practic, acele lucruri pe care le-am folosit și acum le aruncăm pentru că nu mai avem nevoie de ele. Ei bine, ar trebui să fim mai atenți ce (sau pe cine) aruncăm la gunoi. Nu toate lucrurile vechi sunt nefolositoare, cum nici toate lucrurile noi nu sunt folositoare. Cel mai bine o demonstrează asta un grup de oameni își duc traiul reciclând diferite materiale de la groapa de gunoi a orașului.

Aceștia au făcut o adevărată filarmonică. Iar sunetul produs de aceste instrumente muzicale este unic. Ceea ce este cu adevărat extraordinar, este faptul că formația este alcătuită din copii! Copii care trăiesc în mahala. Frate, dacă nici asta nu te motivează, atunci nu știu ce. Tu, care ai atâtea posibilități și alegi să stai, iar ei cu atât de puține opțiuni au ales să facă un lucru măreț, cum poți să nu stai și să te întrebi ”bă, eu oare am dat tot ce am putut?”? Trebuie să facem ceva să ne schimbăm.

Filmulețul vorbește de la sine. Vă invit să aruncați un ochi pe el.

S-auzim numai de bine! Nu de alta, dar de rău ne-am săturat.

Propunere indecentă

Azi am o propunere mai mult decât interesantă. Oricine este invitat să participe și cu cât mai mulți, cu atât mai bine.

Cum ar fi dacă am scrie cele mai nebune chestii pe care le-am făcut în ultima vreme? Eu zic că ar fi interesant, și amuzant, să auzim fiecare ce poveste are.

Am zis în ultima vreme, dar poate să fie și mai demult. Nu contează, experiență nebună să fie și nu contează dacă este ciudată. Ba din contră, cu atât mai bine.

O să încep eu prin a vă povesti ce am făcut când eram prin clasa a 12-a. Eram la ziua unui coleg, pe undeva pe la Universitate. Stăteam cu un prieten pe acolo, George, ne dădeam noi rotunzi (eu chiar eram mai rotund), și ne-am pus pe băut. Am băut de pe la vreo 10 până pe la 2 noaptea. Era undeva prin decembrie.

După atâta băutură, și cum era cald în local, am hotărât să ieșim afară să ne răcorim. Am mers pe niște străduțe din zonă, și am ajuns aproape de Universitate. Ce ne-am gândit noi, să ne dezbrăcăm și să alergăm pe acolo. Desigur, la acel moment părea o idee super tare. Cu cât crești, cu atât realizezi ce idioțenii ai făcut. Oricum, amintirea e amintire și asta e ce te face să simți că ai trăit.

Ne-am dat pantalonii în vine, și am luat-o la fugă ca disperații pe străzi. Am ajuns cumva și pe la Universitate pentru că îmi aduc aminte că am văzut clădirea Universității. Am râs ca nebunii și apoi ne-am întors la local. Nu mai conta nimeni și nimic, trăiam momentul.

A fost o experiență interesantă și nu aș schimba nimic din ce a fost.

De ce vă zic asta? Pentru că toți avem chestii nebune pe care le-am făcut, și mă gândeam că este interesant să le împărtășești. Câteodată ca să scapi de nebunie, trebuie să fii un pic nebun.

Aștept să aud câteva povești și de la voi!

 

S-auzim numai de bine! Nu de alta, dar de rău ne-am săturat.

Post Navigation