George Safta

Sunt ceea ce aleg sa fiu!

Cel mai bun scurtmetraj european al anului 2012

Pentru că anul se apropie de sfârșit, hai să vedem ce au mai realizat românii. Am dat peste un filmuleț pe Youtube cu numele de ”Superman, Spiderman or Batman”. Mă gândeam că o fi ceva legat de supereroi, un desen animat, eventual. Dar nu.

Este un filmuleț care, am aflat ulterior, a câștigat titlul de ”Cel mai bun scurtmetraj european al anului 2012”. Filmul a fost realizat de Tudor Girugiu, și a reușit foarte bine să creeze o poveste emoționantă conturată în jurul unei familii. Nu are rost să vă povestesc ce se întamplă pentru că strică toată frumusețea filmului.

”Sunt foarte bucuros și aproape că nu-mi vine sa cred. Filmul ăsta mi-a provocat satisfacții și surprize majore, încă de pe vremea când filmam în Cluj și nici nu ne gândeam că vom ajunge așa departe cu el. Mândria mea de clujean exultă pentru că e un film făcut în mare majoritate de către. clujeni, români și maghiari deopotrivă, o echipă extraordinară. E meritul tuturor celor cu care am lucrat dar în special al scenaristului Doru Lupeanu, al unui copil-minune, Aaron Serban și al unui actor unic, Bogdan Zsolt” – a declarat Tudor Giurgiu pentru EVZ.

Vorbele ca vorbele, dar aruncați un ochi la filmuleț pentru că merita! Are tot respectul meu!

Se pare că auzim și de bine! Nu numai de rău.

FJSC, facultatea vieții

logo-fjsc1(1)Azi s-au petrecut multe, atât în facultate cât și în viața de zi cu zi. Multe neplăceri. Iar azi o să-mi vărs frustrările pe facultatea mea ”adorabilă”.

Nu vreau să fiu ipocrit și să zic că nu am învățat nimic de la facultatea asta, dar, pot să zic foarte sigur că profesorii (nu toți, dar mulți dintre ei) se cred la mă-sa acasă. Asta pentru că își permit să jignească niște studenți care au venit să învețe și să se dezvolte. Nu contest cunoștințele lor în domeniu, dar pot să zic că au o atitudine de tot rahatul.

Mai precis, azi, s-a găsit un profesor să strice spiritul sărbătorii, printr-o atitudine de mahala, cu niște vorbe aruncate, din nou, ca la mă-sa acasă, și cu un stil de mai mare finețea. Oricine ai fi tu, sau cât de important te-ai crede, nu poți să-ți permiți să jignești un student, și să ai un comportament de nesimțit arogant. Și nu este prima dată.

Copii, eu vă sfătuiesc, așa ca un student care a trecut prin Facultatea de Jurnalism și Știintele Comunicării, să vă gândiți foarte bine și la alte opțiuni. Nu zic că ar fi cea mai rea, dar întrebați și în alte părți ce și cum. Cele mai agreabile persoane din facultate, pot să spun că și cele mai drăguțe, sunt doamnele bibliotecare care știu să dea bună ziua fără să aștepte de la tine, și care sar în ajutor când ai nevoie. Secretariatul are un stil de a te respinge în așa fel încât să-ți dorești să nu mai treci niciodată pe acolo.

Nu pot să zic că nu am întalnit profesori extraordinari. De exemplu, Matei Stoicovici, un fost profesor de PAO care m-a ajutat foarte mult în ceea ce înseamnă InDesign, Photoshop și tot ce tine de design pentru o revistă. Facultatea a pierdut foarte mult odată cu plecarea lui. Sau profesoara de  Tehnici ale succesului, Aurelia Vasile, care a știut să-și facă plăcut seminarul la care am participat semestrul acesta și la care am venit de plăcere. Nu, nu pup pe nimeni în cur, doar spun ce mi-a plăcut.

În rest, ori sunt idiferent, ori nu mi-a plăcut deloc.

Apoi, mai este noua organizare a facultății care presupune ca studenții să-și aleagă din primul an specializarea pe care vor să meargă (Jurnalism, Relații publice sau Publicitate). Dacă aveți minte, nu vă duceți la publicitate. Sunt multe alte facultăți mult mai bune decât asta pe acest domeniu (Chiar unul dintre profesorii de publictate a confirmat asta). Materiile sunt aceleași ca și înainte și poți să afli abia mai târziu că nu ai ajuns unde voiai. Noi măcar am avut la dispoziție un an și jumătate să ne dăm seama ce și cum.

De note nici să nu mai vorbim. O colegă a aflat acum vreo 2 săptămâni că are două restanțe, motiv pentru care a pierdut și bursă, deși înainte i se spusese clar de la secretariat că nu mai are nicio restanță. La capitolul informare, FJSC stă la un nivel foarte jos!

Facultatea nu face prea multe să te ajute, iar dacă tu nu te zbați să obții ce ai nevoie, nici că nu vei primi.

Asa că, dacă vreți să intrați aici, eu vă sfătuiesc să mai verificați și alte opțiuni și să vedeți și alte păreri ale studenților despre celelalte facultăți.

S-auzim numai de bine! Nu de alta, dar de FJSC ne-am săturat.

Povești cu, și despre viață

Cum multe sunt cărările Youtube-ului, am ajuns să dau peste un filmuleț extraordinar. Nu filmulețul în sine, ci povestea din spatele acestuia.

Ce este gunoiul? (O să vedeți de ce întreb asta)

Practic, acele lucruri pe care le-am folosit și acum le aruncăm pentru că nu mai avem nevoie de ele. Ei bine, ar trebui să fim mai atenți ce (sau pe cine) aruncăm la gunoi. Nu toate lucrurile vechi sunt nefolositoare, cum nici toate lucrurile noi nu sunt folositoare. Cel mai bine o demonstrează asta un grup de oameni își duc traiul reciclând diferite materiale de la groapa de gunoi a orașului.

Aceștia au făcut o adevărată filarmonică. Iar sunetul produs de aceste instrumente muzicale este unic. Ceea ce este cu adevărat extraordinar, este faptul că formația este alcătuită din copii! Copii care trăiesc în mahala. Frate, dacă nici asta nu te motivează, atunci nu știu ce. Tu, care ai atâtea posibilități și alegi să stai, iar ei cu atât de puține opțiuni au ales să facă un lucru măreț, cum poți să nu stai și să te întrebi ”bă, eu oare am dat tot ce am putut?”? Trebuie să facem ceva să ne schimbăm.

Filmulețul vorbește de la sine. Vă invit să aruncați un ochi pe el.

S-auzim numai de bine! Nu de alta, dar de rău ne-am săturat.

Sfârșitul lumii și România

SfârșitMai sunt 5 zile până la data la care Mayașii au ramas cu calendarul. Asta probabil din cauză că au murit de vreo boală. Mă rog, nu e treaba mea, dar vă rog eu din tot sufletul sa nu mă agasați cu mesaje pe facebook și pe alte rețele de genul ”Vine sfârșitul lumii” pentru că prea puțin îmi pasă.

Urăsc să vă stric cheful dar nu va fi niciun sfârșit. Nașpa, nu?

Ei bine, se pare că ”apocalipsa” de pe data de 21 va fi doar o schimbare. La fiecare 28.000 de ani, Soarele se aliniează cu Pământul și centrul Căii Lactee, ceea ce marchează încheierea unui nou ciclu. Deci, cum Pământul are cam 4.5 miliarde de ani, se pare ca au mai fost multe ”apocalipse”. Iar mie mi se pare că Terra a rezistat destul de bine la atâtea ”sfârșituri”. Aveți aici niște păreri ale unor astrologi.

Pentru cei ce cred în prezicerile lui Nostradamus, eu încă nu am văzut niciun cal dansator care să se învărtă în cerc de 9 ori. Aici să nu intrăm în interpretări pentru că fiecare e liber să creadă ce vrea. Dacă tu crezi ce zice el, poți să te sinucizi de pe acum, pentru că este același lucru.

Iar pentru cei credincioși, se pare că un profet indian care a prezis că România va fi ocolită de apocalipsă.

”În acele timpuri de mari schimbări, un sfert din omenire va dispărea fulgerător, iar după aceasta, la a doua încercare, din cei rămaşi în viaţă şi îngroziţi se vor suprima încă aproape un sfert, restul se vor orienta trup şi suflet către Dumnezeu – de la cel aflat la sânul mamei şi până la cel mai îndârjit tiran ce păşeşte pe scoarţa pământului. România va trece prin mai multe faze de transformări fundamentale, devenind, în cele din urmă, graţie spiritualizării ei exemplare, un veritabil focar spiritual, ce va putea fi comparat cu miticul Nou Cannan, iar Bucureştiul se va transforma într-un centru esenţial al acestui foc” – Sundar Singh

Așa că vă rog să nu începeți cu argumente stupide și statusuri enervante. Gândiți că d-aia aveți creieri. Nu-i lăsați pe alții să gândească pentru voi și documentați-vă cand e vorba de orice lucru care poate fi supus rațiunii.

 

S-auzim numai de bine! Nu de alta, dar de rău ne-am săturat!

 

Gangnam Style à la NASA

Ok, gangnam style e foarte cunoscut. Dar oare atât de bine încât una dintre cele mai cunoscute instituții din lume să facă parodie după el? Ei bine, da.

Se pare că ăștia voiau să-și facă cunoscut sediul Johnson Space Center, și au luat niște studenți să le facă un viral. Cine e pasionat de aeronautică și chestii legate de NASA, o să înțeleagă mai bine despre ce e vorba.

Ideea e că a apărut pe canalul oficial de Youtube NASA și a strans o sută și ceva de mii de vizionări până acum. Unii sunt pro, alții sunt contra, iar eu, pentru că îmi place gangnam, sunt PRO! De ce a apărut asta pe blog? Simplu, OOO GANGNAM STYLE!

S-auzi numai de bine! Nu de alta, dar de rău ne-am săturat.

 

Ajută-ți viitorul!

kid_brainPotrivit unui studiu din 2008, legat de nivelul de educație din România, suntem sub nivelul mediocrității. 

Se pare că suntem penultimii și la citit. Nu mă miră acest lucru văzând oameni ca Vanghelie, care este un exemplu foarte prost, cum este ales în funcții din stat. Probabil i se trage de la prea multe ”almanahe” citite.

Ei bine, asta se pare că ne afectează foarte tare. În media sunt promovate tot felul de pițipoance care nu au idee cu ce se mănâncă limba română, iar copii sunt expuși la aceste ”atrocități”. Cine nu și-ar dori să aibă un copil deștept?

Cei de la BrainFitness, în urma unui studiu realizat de cercetătorii de la Wisconsin University si University of London, au aflat de ce ai nevoie să te ajuți, dar totodată să-ți ajuți copilul să se dezvolte intelectual.

Cum putem face asta?

Ei bine, eu pot să vă dau un sfat care este dovedit științific și ajută foarte mult la dezvoltarea creierului. Fitness pentru creier. Am pomenit mai înainte de el, dar ce e?

Sună cam ciudat. Te gândești ”Oare trebuie să-mi pun creierul pe bandă și să alerge? Asta înseamnă fitness, nu?”

Corect. Doar că în alt mod. Poți face asta printr-o alimentație sănătoasă precum ciocolata neagră, spanacul, fructele de pădure, vin roșu sau chiar și prin exercițiul fizic. Dar cel mai important este că te poate ajuta ca părinte, sau viitor părinte, la îmbunătățirea și/sau dezvoltarea activității creierului copilului.

Acest program include și jocuri pentru a face cât mai atractive activitățile care pot îmbunătăți performanța. Deci, sunt un mod distractiv de a învăța.

Sunt multe legături între creier și activitățile pe care le desfășurăm zilnic. Este o posibilitate ca să te ajuți pe tine, și totodată să-ți ajuți și copilul.

Fii responsabil și ai grijă de viitorul tău. Și nu mă refer doar la cel material, ci și la cel care îți va purta cu mândrie genele și care te va face să-ți amintești de ce încă lupți pentru viitor.

 

S-auzim numai de bine! Nu de alta, dar de rău ne-am săturat.

Propunere indecentă

Azi am o propunere mai mult decât interesantă. Oricine este invitat să participe și cu cât mai mulți, cu atât mai bine.

Cum ar fi dacă am scrie cele mai nebune chestii pe care le-am făcut în ultima vreme? Eu zic că ar fi interesant, și amuzant, să auzim fiecare ce poveste are.

Am zis în ultima vreme, dar poate să fie și mai demult. Nu contează, experiență nebună să fie și nu contează dacă este ciudată. Ba din contră, cu atât mai bine.

O să încep eu prin a vă povesti ce am făcut când eram prin clasa a 12-a. Eram la ziua unui coleg, pe undeva pe la Universitate. Stăteam cu un prieten pe acolo, George, ne dădeam noi rotunzi (eu chiar eram mai rotund), și ne-am pus pe băut. Am băut de pe la vreo 10 până pe la 2 noaptea. Era undeva prin decembrie.

După atâta băutură, și cum era cald în local, am hotărât să ieșim afară să ne răcorim. Am mers pe niște străduțe din zonă, și am ajuns aproape de Universitate. Ce ne-am gândit noi, să ne dezbrăcăm și să alergăm pe acolo. Desigur, la acel moment părea o idee super tare. Cu cât crești, cu atât realizezi ce idioțenii ai făcut. Oricum, amintirea e amintire și asta e ce te face să simți că ai trăit.

Ne-am dat pantalonii în vine, și am luat-o la fugă ca disperații pe străzi. Am ajuns cumva și pe la Universitate pentru că îmi aduc aminte că am văzut clădirea Universității. Am râs ca nebunii și apoi ne-am întors la local. Nu mai conta nimeni și nimic, trăiam momentul.

A fost o experiență interesantă și nu aș schimba nimic din ce a fost.

De ce vă zic asta? Pentru că toți avem chestii nebune pe care le-am făcut, și mă gândeam că este interesant să le împărtășești. Câteodată ca să scapi de nebunie, trebuie să fii un pic nebun.

Aștept să aud câteva povești și de la voi!

 

S-auzim numai de bine! Nu de alta, dar de rău ne-am săturat.

Film – Ghost Rider: Spirit of Venegeance

Mă țin de ceva timp să vă spun de un film pe care l-am văzut recent. Este partea a doua din Ghost Rider. Cam târziu, știu, dar asta e. Oricum, prima parte mi-a plăcut și a avut ceva actiune + un strop de imaginație din partea regizorului și m-am gândit să văd și continuarea.

Ei bine, partea a doua, numită și Spirit of Vengeance, este un mare FÂS! Mare parte din film a fost filmat în România, dar nu asta ar fi problema, ba chiar este un plus pentru că oferă un pic de originalitate filmului.

Cred că dacă mă scobesc în nas, o să găsesc un muc cu mai multă inspirație decât au avut regizorii Mark NeveldineBrian Taylor cu acest film. Ei sunt cunoscuți pentru producția seriei Crank și Jonah Hex, filme care mi-au satisfăcut pofta de acțiune. Dar cu acesta, a reușit să mă facă să-mi doresc să bat animăluțe drăgălașe și pufoase doar ca să-mi satisfac setea de distrugere.

Un mare plus care îl are filmul sunt actorii. Mai bine zis, numele lor. În primul rând, legenda vie, Nicolas Cage; Idris Elba, care este un badass, cu roluri jucate în filme cu nume mari, de genul Thor sau RocknRolla; și Ciarán Hinds, cu roluri în filme precum John Carter și Road to Perdition.

Cam atât când vine vorba de plusuri, în rest doar minusuri. Efecte speciale, jocul actoricesc, modul în care a fost filmat și multe altele.

Uitați-vă la trailer să vedeți ce vreau să zic. Pierdere de timp, nimic altceva.

S-auzim numai de bine! Nu alta, dar de rău ne-am săturat.

Colindați să ajutați!

Mă tot gândeam să donez ceva de sărbători, dar cum fondurile mele sunt egale cu orice număr înmulțit cu 0, am căutat câteva soluții. Una dintre ele vine din partea Coca-Cola, care premiază un articol cu 100 euro. care ulterior vor fi donați. Așa am ajuns să mă înscriu și eu.

52_p1000433-

Motivul meu pentru care cred că există o lume mai bună? Observația. Am cunoscut multă lume, din care nu știu dacă există puțini ce nu sunt dispuși să ajute. Însă știu o persoană care vrea să facă bine pentru că așa este ea formată, să facă bine.

Daniela Pătrănoiu este un exemplu de fată exceptională. Anul trecut, pe zăpezile alea uriașe, s-a dus cu mașina personală până la un adăpost de animale de la marginea Bucureștiului, să-i ajute pe căței. A stat și a înghețat câteva ore bune acolo, doar să ajute niște animale pe care mai nimeni nu le băga în seamă. Ea nu este o fată voinică, ba din contră, dar așa cum este ea, a contribuit cum a putut, a pus mâna pe lopată și nu s-a dat în lături.

Nu a ezitat niciodată să doneze sau să ajute pe oricine se afla în impas. Eu cred că mulți ar trebui să luăm exemplul ei. Dar ce este mai important, că nu așteaptă nimic în schimb. O face pentru frumosul moral și întodeauna are zâmbetul pe buze. Bravo!

Coca-Cola a lansat o campanie care se numește Motive să credem. În cadrul acestei campanii au făcut Automatul CocaCola. Este un aparat care cuantifică intensitatea cu care cântă fiecare grup de colindători și îi transformă în donație pentru o cauză bună.

Eu chiar cred că oamenii se vor opri să colinde. Am încredere în spiritul omului și chiar vreau să sper într-un viitor mai bun. Tocmai prin acest gest, fiecare din noi poate demonstra că trăim într-o lume mai bună. Îi putem ajuta pe cel din jurul nostru doar oferind un pic din timpul nostru.

”Fii schimbarea care vrei să o vezi în lume.” – Mahatma Gandhi.

Acestea sunt locațiile și datele legate de Autonomatele Coca-Cola. Colindați să ajutați!

  • București, Plaza Romania – 11 decembrie
  • Constanta, Maritimo Shopping Center – 13 decembrie
  • Iasi, Palas Mall – 15 decembrie
  • Brasov, Unirea Shopping City – 17 decembrie
  • Ploiesti, Ploiesti Shopping City – 18 decembrie
  • Craiova, Electroputere Mall – 20 decembrie
  • Timisoara, Iulius Mall – 22 decembrie
  • Oradea, Lotus Mall – 23 decembrie

S-auzim numai de bine! Nu de alta, dar de rău ne-am săturat.

Ce vrei să te faci când o să crești mare?

Astronaut-EVANu cred că există persoană care să nu fi fost întrebată lucrul ăsta. Desigur, răspunsurile au fost diverse, de la învățător până la… nu știu, curcubeu?

Ei bine să vă zic eu ce aș fi vrut să devin când eram mic. Astronaut.

De ce? Întodeauna mi-au plăcut stelele. Există ceva misterios în ele și mă făcea să mă întreb dacă nu cumva există și altcineva acolo. Acele chestii verzi, cu formă umană, cu antene și cu ochii bulbucați. Și astăzi mai stau să admir stelele și contemplez la ce ar putea să existe în spațiu.

Apoi, erau costumele alea super tari. Aveau formă ciudată și aveai impresia că ești un fel de robot care are superputeri. Mă vedeam cum mergeam, sau mai degrabă cum săream, pe lună și cum mă băteam cu extratereștrii.

Să nu uităm de rachete. Masive și cu un motor care scotea flăcări… badass. Numai gândul că puteam să pilotez o chestie d-aia mă făcea să cred că sunt cel mai tare din lume.

Ei bine, presupun că visele din copilărie rar se împlinesc. Nu a durat mult până am găsit alte pasiuni și am ajuns să învăț și să mă specializez în cu totul alt domeniu.

Sunt sigur că toți am avut vise diferite. Unii mai ciudate, alții unele care chiar s-au împlinit. Ideal ar fi să-ți urmezi visul, dar dacă nu faci ceea ce-ți place, măcar fă să-ți placă ceea ce faci.

Mă întreb, oare voi ce visați să ajungeți când erați mici?

S-auzim numai de bine! Nu de alta, dar de rău ne-am săturat.

Post Navigation